Mister Balu

Barbatul ``casei``

Düsseldorf-Germania 7 Octombrie 2005


Mister Balu s-a nascut in Belgia. A fost adoptat de o prietena romanca si sotzul ei neamtz :-)) si adus in Germania. El are o poveste speciala. Cred ca nu a fost prea fericit pe unde a locuit, dar la noi se simte tare bine.
In Octombrie 2005 am fost in vizita la prietena mea ( ea locuieste in alt oras) pt. cateva zile. Ei trebuiau sa plece in Spania pt. cateva zile si nu stiau ce sa faca cu catzelul. Le-am spus ca-l iau la noi ( imi doream foarte mult un catzel si aici, dar sotzul nu dorea acest lucru). In ultima noapte petrecuta acolo , Balu a dormit cu mine, mi-a inspirat fericirea de-a merge cu mine in Düsseldorf. Ajunsi acasa ( avea bagajul pregatit-singura lui jucarie era un papuc de casa pe care-l purta peste tot, o punga cu mancare uscata) ne-am dus in dormitor sa facem cunostiinta cu Uwe ( pe mine ma cunostea Balu din vizitele mele la prietena) . Se uita sotzul la el si zice ``atat de mic? ce-i asta? `` Incearca sa convinga cainele sa se urce pat , sa se joaca...dar nimic. El nu avea voie in pat, nu stia ce e joaca. In prima zi am mers la cumparaturi, era speriat de mashini, latra la tramvaie, autobuze, ne-am plimbat prin oras toata ziua. Dupa-amiaza i-am facut baie si l-am tuns ( avea un par care curgea pe el si nu-i vedeam prea bine ochisorii), iar seara ne-am dus la un chef. Era ziua de nastere a unui prieten. Balu a fost in centrul atentiei, toata lumea avea grija sa nu-l calce, era pupat si scos in curte :-)). In prima noapte a dormit pe paturica , a doua zi au venit socrii sa-l cunoasca si i-au adus un patutz ( de care e foarte atasat) si 2 paturici pt. catzei. Din partea cumnatei ( are si ea o catzelusha) a primit jucarii ( asa am reusit sa-i arunc papucul de casa al prieteni mele). In toata bucuria noastra ne-am amintit ca el e de fapt doar pt cateva zile la noi. Am plans, il doream pt mine, nah .... pt noi. Intr-o seara a sunat prietena sa ma intrebe ce face Balu, i-am povestit ce facem noi toata ziua si am intrebat-o daca-l putem pastra. ``Il vrei? Serios? Il intreb pe sotz. Daaaa, e de acord. E al tau`` Ah....s-a rezolvat, e al meu, al nostru. Fericire mare. A doua zi l-am inregistrat la primarie, am umplut dulapiorul lui cu mancarica, biscuitzei si tot ce tzine de mancarea pt. caini), i-am luat o multime de jucarii, paturi, o lesa noua, am programat o intalnire la veterinar ( ii mirosea gura ingrozitor si cum nu fusese la medic niciodata.......). Eram tare mandri cu el, ne insotea peste tot, eram toata ziua afara,am primit vizite din partea prietenilor cu caini :-)). Controlul medical: are dintii cariati, cativa dinti trebuie extrasi, de ce schiopateaza? nu se stie. Sun prietena si-i spun.`` Aaaaa pai a schiopatat putin si la noi, nu stim de ce. Nuuu n-am fost la medic `` Bang in capul meu. Se apropie Sarbatorile de Iarna, nu am primit programare pt. operatie decat pt. anul 2006. E bine si asa, pe mine nu ma deranjeaza mirosul lui, il iubesc, mi-e drag de el, e cuminte. A invatat sa se joace cu sotzul, sa mearga fara lesa, asculta. E un dulce. Toata lumea il iubeste. Sarbatori de Iarna, facem chef acasa, vine si prietena mea impreuna cu sotzul si fiica, siiiiiiiii surpriza catzel nou ( puddel). Balu agitat, de unde a mai aparut si catzelul asta? Nu vroia la ei, doar la mine-n bratze. Au trecut Sarbatorile si s-a apropiat termenul pt. operatie. Doctoritza imi spune ca trebuiesc extrasi dinti, eu intreb normal ``Cati?`` ........``vreo 5`` buuuun. `` Doriti sa stati cu el in sala?`` N-am rezistat decat 2 sec pana a adormit si-am iesit la o cafenea. Agitata, cat mai trebuie sa astept, vreau la el, intre timp primise numele de Mister Balu, vreau la Misterul meu. Primesc telefon ca incepe sa se trezeasca si sa merg la clinica. Saracutzul statea intins si incerca sa ridice. L-am luat acasa, a dormit toata ziua, eu ma uitam la el si ma intrebam cum se poate ca cineva sa ia un catzel si sa nu-i poarte de grija. Imi treceau tot felul de ganduri prin cap. Am rupt legatura cu ``prietena mea``, adica tel. mai rare. In 2006 de Craciun ne-a invitat la ei, am acceptat, nu stiu de ce. Ajunsi acolo Balu se tzinea dupa noi, de cate ori mergeam la toaleta venea dupa mine sau dupa sotz, ,mergeam pe terasa venea dupa mine ( parca ``spunea`` nu ma lasatzi aici, vreau cu voi acasa) El i-a uitat pe vechii ``parinti`` , pt el noi suntem acum PARINTII.

Piciorushul era din ce in ce mai bolnavior. Merg la medic si-mi spune ca nu se va vindeca. Ok, caut alt medic.....examinare, radiografii, diagnostic: in urma cu cativa ani a fost izbit de-o masina si n-a fost dus la medic. Ne recomanda sa mergem la inot. Sun ``prietena `` si-o intreb daca stie de treaba asta...raspunsuri ocolite. S-a sfarsit prietenia noastra. Plang in continuu, nu se poate. Anul trecut am fost la alt medic. Acelasi raspuns. Poate-si revine cu inotul. Mai este o clinica in Duisburg care face operatii , costul ridicat undeva la 2500 de euro. Il intreaba sotul daca are dureri, raspuns: NU, nu are dureri. O intrebare prosteasca: Va mai trai? Dr.: ``ah, pai la cum sare si cat de dormic de joaca e , normal ca va trai mult. Se vede ca o duce bine la voi, e tare fericit. N-am mai vazut un caine atat de iubitor si atat de mult devotament fata de voi. Respect`` In acel moment mi-a curs o lacrima, mi-am luat Misterul in bratze si l-am strans puternic.
Am incercat tratamentul prescris de medic, am fost la inot-nici o modificare, schiopateaza in continuu. Am sunat la clinica din Duisburg, am obtinut programare. Il vede vreo 3 medici si concluzie: `` E inaintat in varsta, nu credem ca va reusi operatiei ( are nevoie de o tija metalica) si prin urmare, renuntam la operatie. Dar va asiguram ca nu are dureri,a invatat sa traisca cu handicapul asta. E foarte linistit si se vede ca se simte foarte bine la Dvs``. Al n-spelea medic care observa lucrul asta. Oare de ce l-am gasit mai devreme? Acum nu avea problema asta. Offff Misterul nostru. Pe el nu deranjeaza handicapul, sare, se joaca, stiu c-a invatat cum sa calce pe piciorush. Eu il masez in fiecare zi, il duc in brate cand cred c-a obosit ( cu toate ca el vrea doar pe jos). E iubit de toata lumea, vedem lucrul asta in fiecare zi, indiferent unde mergem. Am primit o felicitare din partea copiilor vecinilor, care m-a emotionat profund :`` Draga Mister Balu, iti dorim multa sanatate, sa te faci bine si abia asteptam sa te vedem in parc`. Acum are un prieten foarte bun, Herr Struppi ( adoptat de prietena mea ), amandoi au primit iubirea si grija cuvenita.

Ah.... problemele nu se termina aici.
Intr-o seara de Noiembrie 2007 ( inainte de-a pleca in Romania) , Misterul e muscat de un husky. A doua zi la medic, curatat rana, primit antibiotice-raspuns: se va face bine. Eu eram tare suparata, in cateva zile trebuia sa merg in Romania. Dar cand m-am intors acasa, Misterul era deja vindecat si de cate ori mergem afara sare la bataie :-)) cand vede un caine mai mare.
De cateva zile am fost iarasi cu el la medic, a primit medicamente si trebuie tinut la regim. Oare cand se termina? Oricum ne-a asigurat Dr. ( inca o data) ca ii este foarte bine la noi. Problemele ( exceptie fiind muscatura Husky-ului) sunt mai vechi, dar incet-incet se vindeca.
Inca nu le cunoaste pe Toni si Elsa, dar i-am promis ca anul asta va pleca cu noi in Romania. Sunt tare curioasa cum vor reactiona :-))