Toni

Noiembrie 2007









Iarna anului 1996


Ne doream foarte mult un catzel ( eu si fratele meu). Parintii nu erau de acord, dar tata era usor de convins.
Intr-o zi de Ianuarie a venit un vecin cu un catzelus in palma ( daaaa in palma) si ne-a intrebat daca vrem puiutzul. Eu si fratele meu am acceptat ( mai tarziu aflasem ca fratele meu a pus totul la cale cu vecinul respectiv). Ce face acum? n-avem bani la noi iar parintii nu sunt acasa? Cat doritzi? Raspuns: O sticla de vodka. Hihihi se rezolva. Mi-am sunat prietenul sa-i spun c avem un catzel, buuun si ce facem acum? Mama lui vrea sa vada catzelul ( pana la proba contrarie era catzel ) L-am botezat Toni ( imi place foarte mult Toni Braxton). Ajunsi in vizita la prietenul meu se apuca mama lui de ``purecat`` catzelul. Mihaelaaaaaaa e catzelusha :-)))) Buuuun ramane numele Toni, se potriveste. Se apropie ora de plecare, acasa. Ooops parintii!!!!! Ce facem? Intram tiptil ( adica pe furis :-) ) in casa, Toni era ascunsa in buzunarul hainei groase de Iarna. Nu mai tin minte exact cum am ajuns sa le spunem parintilor ca avem un catzel. Tata s-a bucurat enorm, noi ranjind in jurul lui :-), mama nervoasa, suparata: ``Nuuuu, nu vreau catzel in casa. Sunt alergica ( hihihi minciunica), cine merge cu catzelul afara? Ce trebuie sa manance? Voi mergeti la scoala. Cine se ocupa de catzel?`` Ionut, fratele meu, ii spune ca e o EA :-)). Tata ne trimite la magazinul din scara blocului sa cumparam mancarica pt. noul membru al familiei. Am cumparat mezeluri,lapte.....Nu mai retin dar cred c-am lasat o suma frumusica la magazin :-)) . Intrati in casa , uimire mare. Daaaa, mama statea bot in bot cu Toni :-))) `` Sufletelule ce mic esti, ti-e frig? ti-e foame? trebuie sa faci pipi? `` Gata, Toni a reusit s-o convinga pe mami.Era mica-mica, iti incapea in palme, avea putina blanita, avea pielea albastru-mov. In primele zile a baut doar lapte, muuuuuuuuuult lapte. I-am facut un patutz din carton ( eh...nu stiam daca exista patutz pt. catzei) cu paturica noastra de cand eram bebici, pernita de pe scaunul nostru de birou :-)). La inceput a dormit pe hol, mama nu dorea s-o ducem in pat. Abia asteptam sa terminam scoala si sa mergem acasa la Toni. Trebuia sa facem curat in patutzul ei, pe hol, bucatarie....Afara nu-i placea prea mult pt. ca era frig si ea era foarte mica. Mai tarziu a aflat tatal meu ca mama ei murise impreuna cu fratii ei, iar vecinul a luat-o din beciul unui bloc si i-a cautat un stapan.Toni crestea aproape in fiecare saptamana :-) Eram mandra cand mergeam afara, iar prietenul meu o lua cu el peste tot ( la biliard, la bar , la discoteca :-) ). Toni a implinit 3 luni, i-am pregatit platoul aniversar si am luat-o in pat cu mine. Greseala :-) a facut pipi si-a trebuit sa schimb lenjeria. A doua zi m-am trezit mai devreme s-o duc in patutzul ei. Surpriza, mama era la cafea .....offfff. N-a fost nici o problema. Toni avea voie in pat la noi cu conditia sa schimbam lenjeria :-). Toni a crescut, a inceput sa roada canapele, fotolii, papuci, orice prindea la mana, pardon labutza. Intr-o zi , mama pregatea masa de Duminica si surpriza....Toni a furat bucatile de carne. Am ras toti de ea. Era atat de scumpa cum se uita la mami, care o certa si-o pupa in acelasi timp. Se apropie vara.....ne strangem tot mai multi in Parc. Toni si-a facut o multime de prieteni canini, am observat ca nu-i placeau cainii negri, rromii si copiii care-o ciupeau. Intr-o zi i-a dat o bunicutza pufuletzi. Ea nu vroia sa manance, eu si fratele meu tot insistam sa manance. Intr-un final a mancat saracutza. A doua zi a inceput calvarul, vome, diaree, nas fierbinte, ochisori plangaciosi, nu avea chef de nimic afara. Speriati am plecat la veterinar, cu ea in brate pt ca n-am gasit nici un taxi. Tin minte ca mergem o straduta si i-o dadeam fratelui meu, apoi invers. Toni era mare si grea. Dupa consult , 5 injectii si nu mai stiu cate tablete, veterinarul ne spune ca-n urmatoarele 3 zile va muri, ii dadea 2 % sanse de supravietuire. Noi plangeam si-o pupam. Acasa eram toti tristi. Venea veterinarul s-o consulte, ii mai dadea injectii si tablete, iar ea nu scotea nici un sunet. Incercam sa ne jucam in fiecare zi cu ea ( jocul ei preferat era sa-mi rupa maneca unei bluze de trening ) dar ea nu avea chef. Zi si noapte eram cu Toni. Au trecut cele 3 zile si ea inca mai era cu noi. Veterinarul venea in fiecare zi la ea. Intr-o dimineatza, a muscat din pijamaua mea. Am deschis ochii speriata, ea se uita la mine cu ochisorii ei de ciocolata si incerca sa se ridice. Am dat-o jos din pat si s-a dus sa bea apa. Ne-am speriat, dar ea a inceput sa-mi ia maneca, avea chef de joaca. Am sarit in sus de bucurie si stiu c-am strigat toti. Am sunat veterinarul sa-i spunem ca Toni e bine. A venit dupa-amiaza la noi , iar Toni a inceput sa maraie. Trebuia s-o tinem la injectie :-) Gata a trecut calvarul. De atunci cand vede o geanta-diplomat maraie. N-am mai avut probleme de sanatate cu ea. Ii place foarte mult sa se joace, sa fie alintata, sa muste ( dar nu doare:-)] si sa fie plimbata. Toni era deja mare, mergeam peste tot cu ea, pe terase, in vizita la bunici la tara [ unde a analizat gainile ], la iarba verde-unde latra la vaci , la lac -ii placea la nebunie sa intre in apa murdara, dar in cada la baitza nici vorba :-). O lasam in parc fara lesa, alerga si nu avea chef de mers acasa, asa ca stateam ( eu, fratele meu sau mama) dupa ea sau alergam s-o prindem s-o putem duce acasa :-)). Eu ii spun ochisori de ciocolata, iar tatal meu -caprioara.
Ah.... tin minte cand am plecat la nunta matusei noastre, Toni a ramas singura acasa si a adunat toti papucii nostri in mijlocul camerei si a dormit pe ei :-))
Acum e mare si are o surioara, din pacate e bolnavioara, mi-a spus tatal meu ca are o tumoare si saptamana viitoare va merge cu ea la operatie. Imi doresc din tot sufletul sa fie sanatoasa, s-o pot vedea cand merg acasa, sa ne mai jucam, sa ne plimbam si sa stam bot in bot. Toni te iubesc foarte mult.