Me

De aproape 2 luni m-am (re)intors ACASA. Nu regret decizia luata..de fapt nu regret nimic din ceea ce am facut si ceea ce am trait vreodata. Nu-mi regret adolescenta rebela (ma rog, asa a fost inteleasa ,din cauza anturajului), plecatul din Romania si mai ales..casnicia ( cu bune cu rele...n-o regret). La fel, nu pot regreta ceea ce simt si traiesc acum.
Inainte sa iau decizia finala de a ma reintoarce, am fost intrebata daca voi regreta. Nu neg, am avut momente in care am regretat, dar faptul ca sunt cu ai mei (familie, prieteni,locuri dragi) mi-au intarit si mai tare dorinta de a ramane. Nu stiu cat raman..nu pot spune ca nu voi mai pleca,dar nici ca voi ramane. Deocamdata pot doar sa ma bucur: de fiecare zi aici, de Craciunul care se apropie cu pasi repezi(- Doamne cat de fericita sunt, in sfarsit dupa atatia ani voi petrece Craciunul acasa), de job-ul pe care -l am aici, de faptul ca Misterul e fericit si....de TINE.
Cateodata mi-e dor de Duesseldorf, orasul din care nu as fi plecat niciodata, de prietenii pe care i-am lasat acolo, de amintirile placute( cele neplacute le-am uitat, ma rog sunt pe cale de a fi uitate), de job-ul pe care-l "vanam" de atatia ani...dar imi lipseau ai mei. In momentele dificile ii doream alaturi de mine....

....incerc sa ma bucur de tot....